Photo by MART PRODUCTION
Dragostea, fie că este platonică sau romantică, este vitală pentru starea ta de bine și sănătatea ta fizică și emoțională. Conform lui Stephanie Cacioppo, neurolog la Universitatea din Oregon și autor al cărții "Wired for Love: A Neuroscientist’s Journey Through Romance, Loss, and the Essence of Human Connection", dragostea este o necesitate biologică esențială, comparabilă cu necesitatea apei proaspete, hranei și exercițiului fizic.
Sue Carter, director emerit al Institutului Kinsey din Indiana și expert în legături sociale, susține că dragostea este atât de crucială pentru sănătatea și bunăstarea noastră, precum și pentru reproducere, încât nu poate fi redusă la simplă învățare.
Creierul este centrul de control al emoțiilor și al reacțiilor noastre la iubire. Deși inima este adesea asociată cu dragostea, cercetările arată că majoritatea beneficiilor legate de iubire provin din creier, care este programat evoluționar să producă și să elibereze hormoni în momentul în care simțim atracție, afecțiune și atașament.
Înțelegerea modului în care creierul primește și transmite semnalele, precum și consecințele unei scăderi a acestor semnale, este esențială pentru navigarea prin complexitatea relațiilor umane, de la prietenie și dragoste, la inimă frântă și pierdere.
Hormonii joacă un rol crucial în această ecuație. Atât mintea, cât și corpul nostru folosesc o rețea complexă de neurotransmițători și mesageri chimici pentru a coordona diferite funcții și pentru a influența emoțiile noastre. Acești mesageri chimici, cunoscuți sub numele de hormoni, fac parte din sistemul endocrin al corpului nostru și sunt reglați de structuri importante din creier, printre care se numără hipotalamusul, hipocampul, amigdala, talamusul, ganglionii bazali și girusul cingular. Cu siguranță, iată o reformulare extinsă a textului, împreună cu verificarea ortografică și gramaticală:
Colectiv, aceste structuri alcătuiesc sistemul limbic - una dintre cele mai vechi părți ale creierului din punct de vedere evolutiv. Este aici unde sunt stocate amintirile noastre cele mai dragi și unde mirosurile sunt procesate într-un mod ce declanșează adesea reacții emoționale puternice. De asemenea, această zonă este considerată regiunea primară a creierului care este implicată în experimentarea și manifestarea atracției și afecțiunii față de ceilalți.
Este fascinant să observăm cum acest sistem limbic este implicat în procesele emoționale care stau la baza iubirii. Cynthia Kubu, un neuropsiholog remarcabil de la Centrul pentru Restaurarea Neurologică din cadrul Cleveland Clinic din Ohio, explică că acest sistem permite diferiților hormoni să-și exercite efectul asupra noastră, încurajându-ne să ne apropiem de ceilalți și să ne deschidem inimile. Este ca un dans subtil al substanțelor chimice din creier care reglează reacțiile noastre emoționale și comportamentale în contextul relațiilor umane.
Kubu evidențiază rolul esențial pe care îl joacă hormonii dragostei în acest proces. Acești hormoni, care sunt eliberați în mod natural în creierul nostru, sunt responsabili pentru generarea unor stări de spirit și emoții intense atunci când suntem îndrăgostiți sau ne simțim atrași de cineva. În special, există șapte hormoni care sunt considerați a fi centrali în experiența iubirii și în modul în care o percepem și o trăim.
Cei șapte hormoni ai dragostei
1) Oxitocina, adesea denumită "hormonul iubirii", este cunoscută pentru capacitatea sa de a stimula formarea legăturilor sociale, de a crește încrederea și de a aprofunda sentimentele de atracție față de cei din jur. Acest hormon este eliberat în timpul interacțiunilor sociale pozitive, cum ar fi conversațiile plăcute, atingerile delicate sau activitățile recreative împreună, ceea ce contribuie la creșterea sentimentelor de atașament și angajament față de partenerul nostru.
2) Pe de altă parte, vasopresina este un alt hormon crucial care influențează experiența noastră a iubirii. Acesta stârnește sentimentele de excitație asociate cu îndrăgostirea și angajamentul față de altă persoană. În plus față de efectele sale pozitive, cum ar fi sentimentele de apropiere și protecție față de partenerul nostru, vasopresina poate, de asemenea, să declanșeze emoții mai puțin plăcute, cum ar fi gelozia sau posesivitatea, în cazul unor situații mai tensionate sau competitive.
3) Dopamina este unul dintre cei mai studiați hormoni de recompensă ai corpului, cunoscut pentru capacitatea sa de a genera o senzație plăcută de bine. Este activată de stimuli care ne provoacă plăcere, cum ar fi mâncarea, exercițiile fizice sau substanțele psihoactive. În contextul relațiilor de cuplu, eliberarea de dopamină este adesea asociată cu momentele intime, precum sărutul sau actul sexual.
Potrivit lui Larkin, atunci când dopamina este eliberată, aceasta declanșează căile de recompensă din creier, ceea ce determină apariția sentimentului de "extaz" al iubirii și crește dorința și motivația noastră de a fi alături de partenerul nostru. Această reacție puternică este uneori comparată cu euforia indusă de substanțe psihoactive puternice, cum ar fi cocaina.
4 și 5) Testosteronul și estrogenul, cunoscuți și ca "hormonii sexuali", joacă roluri esențiale în stimularea dorinței de reproducere și în reglarea activității sexuale. Conform lui Larkin, acești hormoni sunt responsabili și de dorința noastră fundamentală de a întreține relații intime. De asemenea, sunt frecvent asociați cu stările de infatuare sau dorință sexuală. Într-o altă perspectivă, acești hormoni motivează activitatea sexuală, în timp ce dopamina recompensează această acțiune.
6) Noradrenalina declanșează răspunsuri fiziologice atunci când intrăm în contact cu o persoană nouă sau ne îndrăgostim. Aceste răspunsuri pot include accelerarea ritmului cardiac, creșterea nivelului de energie sau transpirația palmelor. De asemenea, noradrenalina este asociată cu stocarea și recuperarea amintirilor, motiv pentru care multe cupluri își pot aminti cu detalii primele lor întâlniri și momente de îndrăgostire.
7) Serotonina este unul dintre puținii neurotransmițători care au fost identificați ca având niveluri scăzute în unele etape ale atracției romantice. Aceste niveluri mai scăzute sunt comparabile cu cele ale persoanelor care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC). Conform cercetărilor lui Sandra Langeslag, un neuroscientist comportamental la Universitatea Missouri-St. Louis, acest lucru indică o similitudine între persoanele îndrăgostite și cei cu TOC, deoarece ambele grupuri manifestă obsesii și comportamente compulsive în legătură cu partenerul lor de interes romantic.
Deși diverse activități pot declanșa eliberarea oricăruia dintre acești compuși chimici, hormonii nu sunt întotdeauna activați în mod izolat, iar multe aspecte pot determina producerea simultană a mai multor substanțe chimice. De exemplu, atât dopamina, cât și serotonina contribuie la apariția gândurilor obsesive.
"Dragostea este un fenomen mult mai complex și multisenzorial care implică toate simțurile noastre și afectează creierul în multe moduri profunde și misterioase", spune Jacquie Olds, profesor asociat de psihiatrie clinică la Școala de Medicină de la Universitatea Harvard.
Beneficiile pentru sănătate ale iubirii
Indiferent de motivele sau momentele în care hormonii legați de dragoste sunt eliberați, fiecare substanță chimică este asociată cu diferite beneficii pentru sănătatea mentală și fizică.
Potrivit lui Cacioppo, atunci când rețeaua dragostei este activată, aceasta declanșează centrele de recompensă din creier, eliberând o cascada de hormoni, neurochimici și opioide naturale, care ne induc sentimente de bucurie și contribuie la vindecarea corpului nostru și la gestionarea durerii.
Printre beneficiile dovedite ale existenței iubirii în viața ta se numără reducerea stresului, îmbunătățirea somnului, întărirea sistemului imunitar, reducerea durerii (studii arată că oxitocina din sânge ajută la vindecare), reducerea depresiei, îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor, creșterea funcțiilor cognitive și chiar prelungirea duratei de viață.
Relațiile sigure, fie romantice sau non-romantice, "creează stări biologice care promovează relaxarea, creșterea și restaurarea", afirmă Carter. "Pe parcursul vieții, construirea unor relații iubitoare este esențială pentru o sănătate bună."
De ce ești orbit de iubire
Diversele etape ale unei relații pot aduce beneficii variate. Cercetările arată că anumiți hormoni sunt mai prezenți în faza inițială a îndrăgostirii, în timp ce alții aduc beneficii pe termen lung.
De exemplu, noradrenalina este eliberată mai frecvent la începutul unei relații, când există multe necunoscute, punând creierul în modul de "a proceda cu precauție".
"În etapele incipiente ale unei relații, există o creștere a nivelului de adrenalină, care poate produce senzații precum fluturi în stomac și o frecvență mai rapidă a bătăilor inimii. De asemenea, există o activitate redusă în părțile creierului care ne ajută să luăm decizii, ceea ce poate determina o persoană să fie 'orbită' de defectele altei persoane în faza inițială a dragostei sau infatuării", explică Lucy Brown, profesor clinic de neurologie la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York.
Pe măsură ce relația avansează și angajamentul crește, unele dintre sentimentele inițiale pasionale, recompensate de dopamină, sunt înlocuite de alte hormoni, precum oxytocina și vasopresina, care joacă un rol mai important în menținerea unei relații pe termen lung.
Ce se întâmplă atunci când ne despartem?
Chiar dacă beneficiile fizice și mentale ale acestor hormoni sunt semnificative, "plătim prețul de a avea reacții emoționale când ne pierdem partenerii," explică Carter.
O despărțire poate însemna pierderea unui flux constant de hormoni care ne induc o stare de bine, cum ar fi dopamina și oxitocina, și, în același timp, experimentarea unei creșteri a hormonilor legați de stres, precum cortizolul și norepinefrina.
"O despărțire ne privește brusc de neurotransmițătorii la care ne-am obișnuit," adaugă Olds. "La fel cum un dependent nu își dorește să renunțe brusc, o despărțire dificilă provoacă o suferință imensă."
Pentru unii oameni, acest lucru poate include chiar și un disconfort fizic.
"O despărțire declanșează o reacție de stres în corp și creier, iar creierul reacționează ca și cum ar exista un stimul fizic dureros," explică Brown. De multe ori, urmează un dor brusc - similar cu cel al unui dependent care trece prin sevraj. "Cauți persoana care nu mai este acolo, pentru sentimentele pozitive pe care le-ai asociat odată cu persoana iubită," explică Cacioppo. "Asta este ceea ce înseamnă inima frântă sau dragostea neîmpărtășită."
Kubo susține că aceste sentimente de pierdere sau dor pot să se manifeste sub formă de lipsă de poftă de mâncare, schimbări în greutate, tulburări de somn, anxietate sau depresie.
Asemenea sentimente pot fi amplificate semnificativ dacă partenerul cuiva moare. În cazuri extreme, acest lucru poate fi mortal pentru persoana în doliu.
"Oxitocina este crucială în protejarea tuturor țesuturilor, dar mai ales a inimii," explică Carter.
Atunci când un flux constant al acesteia se oprește brusc odată cu moartea unei persoane iubite, poate crea o reacție cardiovasculară. Pentru multe persoane, acest lucru, plus eliberarea hormonilor de stres care însoțesc pierderea bruscă, pot cauza creșterea tensiunii arteriale, accelerarea ritmului cardiac și dificultăți în respirație.
Deși astfel de simptome sunt cele mai grave manifestări fizice pentru majoritatea oamenilor, indivizii cu o afecțiune cardiacă subiacentă, "ar putea fi expuși riscului de a suferi un atac de cord," spune Larkin. Aici intră în joc afecțiunea medicală rară cunoscută sub numele de sindromul inimii frânte.
"Un studiu revoluționar despre durerea din anii 1960 a examinat 4.486 de văduvi din Marea Britanie," explică Cacioppo. "În primele șase luni după ce și-au pierdut soțiile, aceștia aveau un risc de 40% mai mare de a muri decât o persoană căsătorită de aceeași vârstă."
În mod norocos, cele mai grave consecințe asociate cu despărțirea de cineva drag - fie printr-o despărțire, fie printr-o moarte - se diminuează în timp, pe măsură ce ne formăm și întărim noi relații.
"Când legăturile sociale sunt rupte de separare sau pierderea unui partener, sistemul nervos are nevoie de timp pentru a se reechilibra și adapta," spune Carter. "Putem literalmente să simțim durerea unei relații pierdute pentru totdeauna, dar pe măsură ce se formează noi legături, acestea pot ajuta la vindecarea durerii emoționale asociate cu pierderea."
Îngrijirea de sine poate, de asemenea, să ajute la vindecare. "După cele mai grele prime zile sau săptămâni, este important să faci lucruri care îți fac plăcere pentru a reduce hormonii de stres și a crește hormonii dragostei," sfătuiește Larkin.
Ce să faci în funcție de situația în care te afli
Este util să îți recunoști situația și să îți extinzi, eventual, zona de confort pentru a forma conexiuni mai semnificative cu cei dragi sau cu noi cunoștințe.
Dacă ești într-o relație în care simți lipsa dragostei și a hormonilor care o însoțesc, Langeslag sugerează să petreci mai mult timp cu partenerul tău, să te concentrezi pe aspectele pozitive ale relației și pe amintirile frumoase împărțite, sau să explorezi intimitatea fizică ca modalități de a stimula eliberarea acestor substanțe chimice și de a îmbunătăți legătura voastră.
În cazul în care nu ești într-o relație romantică în prezent, hormonii legați de dragoste pot fi declanșați totuși prin petrecerea timpului de calitate cu membrii familiei și prietenii apropiați, prin îmbrățișări, prin plimbări în natură sau chiar prin interacțiunea cu animalele de companie de acasă, spune Larkin.
Singurul lucru pe care nu ar trebui să îl faci este să adopti un stil de viață solitar. Așa cum este și în cazul altor mamifere, oamenii nu au evoluat pentru a trăi singuri. "Dragostea nu este opțională. Nu este ceva de care putem să ne lipsim," spune Cacioppo. "Dragostea este o necesitate biologică."