Disfuncția cerebrală poate reprezenta fundamentul sindromului de oboseală cronică (ME/CFS), o afecțiune debilitantă care a cunoscut o prevalență crescută în timpul pandemiei. Până în prezent, cercetările nu au oferit multe speranțe pentru pacienți sau cadrele medicale care îi tratează, în ceea ce privește posibilitatea reluării activităților cotidiene normale. Aceasta se datorează în mare parte lipsei de cunoștințe științifice despre etiologia acestei boli, care afectează multiple sisteme ale corpului și se manifestă prin oboseală extremă, lăsând multe persoane imobilizate la pat.
Recent, un studiu guvernamental de amploare, finanțat cu milioane de dolari, a adus la lumină înțelegeri cheie despre ME/CFS. Rezultatele au fost publicate în Nature Communications. O descoperire majoră a fost că participanții la studiu prezentau o activitate redusă într-o regiune a creierului numită joncțiunea temporal-parietală, care ar putea induce oboseala prin perturbarea modului în care creierul decide să depună efort.
Studiul a relevat, de asemenea, că participanții prezentau modificări în lichidul spinal, care ar fi putut să le diminueze capacitatea de mișcare. Lichidul spinal anormal ar putea explica, de asemenea, schimbările în abilitățile cognitive și răspunsul corpului la efort. Unul dintre aspectele cele mai dificile ale ME/CFS este că oboseala se agravează după activitate.
Aproximativ 1 din 100 de adulți din SUA suferă de ME/CFS, conform Centrului Național pentru Statisticile de Sănătate, pe baza răspunsurilor de la un sondaj național realizat în 2021 și 2022. Probabilitatea de a fi diagnosticat cu ME/CFS crește odată cu înaintarea în vârstă, dar se stabilizează între vârstele de 60 și 69 de ani. Numărul de persoane nou-diagnosticate cu această afecțiune scade după vârsta de 70 de ani.
O analiză recentă publicată de CDC a estimat că persoanele sunt de patru ori mai predispuse să dezvolte oboseală cronică după ce au avut COVID-19, comparativ cu persoanele care nu au avut COVID. A fost descoperit anterior că ME/CFS este cel mai adesea diagnosticat după ce o persoană a avut o infecție pe care corpul a luptat să o depășească, continuând în schimb răspunsul său imun.
Această ultimă investigație a ME/CFS a fost un proiect de anvergură. Mai mult de 70 de autori sunt enumerați pe manuscrisul de 70 de pagini din Nature Communications, iar studiul a durat 8 ani și a costat mai mult de 8 milioane de dolari.
"Persoanele cu ME/CFS au simptome foarte reale și incapacitante, dar descoperirea bazei lor biologice a fost extrem de dificilă", a declarat Walter Koroshetz, MD, director al Institutului Național de Tulburări Neurologice și Accident Vascular Cerebral (NINDS) al NIH. "Acest studiu aprofundat al unui grup mic de persoane a identificat un număr de factori care probabil contribuie la ME/CFS. Acum, cercetătorii pot testa dacă aceste descoperiri se aplică unui grup mai mare de pacienți și pot avansa spre identificarea tratamentelor care vizează factorii de bază ai bolii."